Legea contenciosului administrativ

 

LEGEA
contenciosului administrativ
nr.554/2004
Lista actelor modificatoare:
1. 28 decembrie 2005 - O. U. G. nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în
procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial nr. 1179 din 28 decembrie
2005;
2. 5 aprilie 2006 - Decizia nr. 189/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în
Monitorul Oficial nr. 307 din 5 aprilie 2006;
3. 14 noiembrie 2006 - Decizia nr. 647/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în
Monitorul Oficial nr. 921 din 14 noiembrie 2006;
4. 13 februarie 2007 - Decizia nr. 65/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial nr. 107 din 13 februarie 2007.
5. 2 august 2007 - Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 30 iulie
2007, Decizia nr. 660/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 525
din 2 august 2007
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
CAPITOLUL II Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ
CAPITOLUL III Procedura de executare
CAPITOLUL IV Dispoziţii tranzitorii şi finale
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Subiectele de sesizare a instanţei
Art. 1. - (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente,
pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea
pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept
al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat
altui subiect de drept.
(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă
apreciază că ilegalitatea actului sau refuzul autorităţii administrative de a-şi realiza atribuţiile
legale nu poate fi înlăturat decât prin justiţie, poate sesiza instanţa competentă de contencios
administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de
reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă petiţionarul nu îşi însuşeşte acţiunea
formulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată, instanţa de contencios
administrativ anulează cererea.
(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuţiilor prevăzute de legea sa
organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale
persoanelor se datorează existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale
autorităilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează
instanţa de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul
persoanei juridice vătămate. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând
a fi citat în această calitate.
(5) Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se
vatămă un interes legitim public, sesizează instanţa de contencios administrativ competentă
de la sediul autorităţii publice emitente.
(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite
instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în
circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă,
dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice
încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de
acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
(7) Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau
dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituionale se poate adresa instanei de
contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi.
(8) Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi orice subiect de drept public pot
introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi şi ale legilor
speciale.
(9) La soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public
poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru
apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Semnificaţia unor termeni
Art. 2. - (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată
de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a
unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane
fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime
private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat
fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane
fizice determinate;
b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care
acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt
asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat
care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un
serviciu public, în regim de putere publică;
c) act administrativ- actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în
concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor
administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au
ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes
public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi
alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios
administrativ;
d) act administrativ-jurisdicţional- actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin
lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială;
e) jurisdicţie administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă
care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui
conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile
contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativjurisdicţionale;
f) contencios administrativ - activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios
administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi
este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a
unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
g) instanţă de contencios administrativ, denumită în continuare instanţă - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaie şi Justiţie, secţiile de contencios
administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale;
h) nesoluţionare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în
termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
i) refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a
voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi
nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a
cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
j) plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei
ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau
normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia;
k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate publică, în
realizarea atribuţiilor sale, prevăzute de Constituţie sau de o lege organică, în raporturile de
natură politică cu Parlamentul;
l) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict
militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, specifice organizării militare, care presupun
dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea
trupei, în timp de pace sau război ori, după caz, la îndeplinirea serviciului militar;
m) serviciu public - activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în
scopul satisfacerii unui interes legitim public;
n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea
limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor;
o) drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia
i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea
realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
r) interes legitim public - interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia
constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale
cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice;
s) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi
altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de
cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative;
ş) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea
previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de
natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
ţ) instanţă de executare - instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios
administrativ.
(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o
cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde
solicitantului în termenul legal.
Tutela administrativă
Art. 3. - (1) Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele
emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se
formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul
comunicării actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Acţiunea
introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru.
(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate ataca în faţa instanţei de contencios
administrativ actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaţia
privind funcţia publică, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată.
(3) Până la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) şi (2) este suspendat de drept.
Excepţia de nelegalitate
Art. 4. - (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de
data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie,
din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul
administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,
instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a
instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin
care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu
se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este
instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă
publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează
un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de
nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul
emiterii actului administrativ.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în
termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.
(4) În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului,
instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a
cărui nelegalitate a fost constatată.
Actele nesupuse controlului şi limitele controlului
Art. 5. - (1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu
Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru
modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
(3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu
sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise
pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor
naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.
(4) În litigiile prevăzute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 şi 21.
Actele administrativ-jurisdicţionale
Art. 6. - (1) Jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite.
(2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii
speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea
dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativjurisdicţională.
(3) Actul administrativ-jurisdicţional pentru care, prin lege organică specială, se prevede o
cale de atac în faţa unei alte jurisdicţii administrative speciale poate fi atacat direct la instanţa
de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea înţelege să
renunţe la calea administrativ-jurisdicţională de atac.
(4) Dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativă specială sau pentru calea de
atac la un alt organ administrativ-jurisdicţional înţelege să renunţe la aceasta în timpul
soluţionării litigiului, este obligată să notifice decizia de renunţare organului administrativjurisdicţional
în cauză. Partea sesizează instanţa de contencios administrativ în termen de 15
zile de la notificare. În această situaţie, procedura administrativă prealabilă prevăzută de art.
7 nu se mai efectuează.
CAPITOLUL II
Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ
Procedura prealabilă
Art. 7. - (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana
care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act
administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic
superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(11) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(alineat introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 262/2007, în vigoare de la 2 august 2007)
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o
procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al
său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui
subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia,
în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul
prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin
ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la
art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are
semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă
fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6
luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare
făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;
c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea
contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariţiei oricărei alte
cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea
contractului;
e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul
litigiilor legate de interpretarea contractului.
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru
motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data
emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.
Obiectul acţiunii judiciare
Art. 8. - (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim
printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă
sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza
instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte
a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea,
se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un
drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de
soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni
administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
(11) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin
care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care
vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a
interesului legitim privat.
(12) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes
legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să
emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă,
sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2).
(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în
fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de
încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.
(3) La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după care principiul
libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.
Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului
Art. 9. - (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe
sau dispoziţii din ordonanţe introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită
de excepţia de neconstituţionalitate.
(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile
prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională
şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.
(3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune
cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost
declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se
respinge ca inadmisibilă.
(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii
ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ
competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării
deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri
pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative
emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui
act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
NOTĂ:
Conform Deciziei nr. 660/2007, în vigoare de la 2 august 2007, dispoziţiile articolului 9 în
forma originală sunt neconstituţionale în măsura în care permit ca acţiunea introdusă la
instanţa de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea
neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţă.
Instanţa competentă
Art. 10. - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice
locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale,
precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către
tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de
autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii
vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond
de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică
specială nu se prevede altfel. Completul de judecată este format din 2 judecători.
(2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă
de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva
sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se
judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul
pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate
invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
Termenul de introducere a acţiunii
Art. 11. - (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui
contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot
introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării
termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea
actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii
prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor
administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi
introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data
comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii
procesului-verbal de conciliere, după caz.
(21) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii
prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul
finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după caz, dacă a
expirat termenul prevăzut la alin. (2).
(3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut
existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).
(4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale,
precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi
atacate oricând.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin.
(2) este termen de decădere.
Documentele necesare
Art. 12. - Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau,
după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale.
În situaţia în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar
copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi
orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era
obligatoriu. În situaţia în care reclamantul introduce acţiune împotriva autorităţii care refuză
să pună în executare actul administrativ emis în urma soluţionării favorabile a cererii ori a
plângerii prealabile, va depune la dosar şi copia certificată după acest act.
Citarea părţilor, relaţii
Art. 13. - (1) La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor şi poate cere autorităţii al
cărei act este atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu întreaga documentaţie
care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea
cauzei.
(2) În situaţia în care reclamant este un terţ în sensul art. 1 alin. (2) sau când acţiunea este
introdusă de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanţa va cere autorităţii publice
emitente să îi comunice de urgenţă actul atacat împreună cu documentaţia care a stat la baza
emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
(3) În mod corespunzător situaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), după caz, se procedează şi în
cazul acţiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de
lege sau un interes legitim.
(4) Dacă autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanţă lucrările cerute,
conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să plătească statului, cu titlu
de amendă judiciară, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere
nejustificată.
Suspendarea executării actului
Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după
sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic
superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea
executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în
care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile,
suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea
părţilor.
(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui
serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi
introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se
în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată
cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat
de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea
prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de
executare, până la expirarea duratei suspendării.
Solicitarea suspendării prin acţiunea principală
Art. 15. - (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de
reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente
pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune
suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a
cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o
acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului,
potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.
(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se
prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă
reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).
Introducerea în cauză a funcţionarului
Art. 16. - (1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal
împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după
caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau
la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori
pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la
plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.
(2) Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic,
de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.
Introducerea în cauză a altor subiecte de drept
Art. 161. - Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere,
organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii
în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.
Judecarea cererilor
Art. 17. - (1) Cererile adresate instanţei se judecă de urgenţă şi cu precădere în şedinţă
publică, în completul stabilit de lege.
(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările
ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepţia celor care au ca obiect contractele
administrative, care se vor taxa la valoare.
(3) Hotărârile se redactează şi se motivează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.
Soluţiile pe care le poate da instanţa
Art. 18. - (1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să
anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act
administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi
asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus
judecăţii.
(3) În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele
materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract
administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;
d) suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale.
(5) Soluţiile prevăzute la alin. (1) şi alin. (4) lit. b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei
penalităţi aplicabile părţii obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
(6) În toate situaţiile, instanţa poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părţii interesate, un
termen de executare, precum şi amenda prevăzută la art. 24 alin. (2).
Termenul de prescripţie pentru despăgubiri
Art. 19. - (1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în
acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la
data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
(2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de
un an prevăzut la art. 11 alin. (2).
(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi contractelor
administrative. (alineat introdus prin art. I pct. 28 din Legea nr. 262/2007, în vigoare de la 2
august 2007)
(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce priveşte
procedura de judecată şi taxele de timbru.
Recursul
Art. 20. - (1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de
15 zile de la comunicare.
(2) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă.
(3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va
rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei
instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la
această instanţă.
Căile extraordinare de atac
Art. 21. - (1) Împotriva soluţiilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de
contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură
civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului
priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2)
din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile
de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la
cererea temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de
revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la
înregistrare.
CAPITOLUL III
Procedura de executare
Titlul executoriu
Art. 22. - Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au respins acţiunile
formulate potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi s-au acordat cheltuieli de judecată se
învestesc cu formulă executorie şi se execută silit, potrivit dreptului comun.
Obligaţia publicării
Art. 23. - Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în
parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai
pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în
Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor
ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.
Obligaţia executării
Art. 24. - (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să
înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze
anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în
termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de
zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice
sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi
de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive
şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la
data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.
Instanţa de executare
Art. 25. - (1) Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se
acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de
consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru.
(3) Hotărârea pronunţată de instanţa de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5
zile de la comunicare.
(4) Prevederile alin. (1) -(3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea în executare a
hotărârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au
avut ca obiect contracte administrative.
Acţiunea în regres
Art. 26. - Conducătorul autorităţii publice se poate îndrepta cu acţiune împotriva celor
vinovaţi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovaţi sunt
demnitari sau funcţionari publici, se aplică reglementările speciale.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Judecarea cauzelor aflate pe rol
Art. 27. - Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor
continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.
Completarea cu dreptul comun
Art. 28. - (1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură
civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre
autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor
legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte
de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.
(2) Instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a
început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ
atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii.
(3) Acţiunile introduse de persoanele de drept public şi de orice autoritate publică, în
apărarea unui interes public, precum şi cele introduse împotriva actelor administrative
normative nu mai pot fi retrase, cu excepţia situaţiei în care sunt formulate şi pentru apărarea
drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de drept
privat.
Corelarea terminologică
Art. 29. - Ori de câte ori într-o lege specială anterioară prezentei legi se face trimitere la
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanţa de contencios
administrativ, trimiterea se va socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta lege.
Dispoziţii tranzitorii
Art. 30. - Până la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluţionează de
secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
Intrarea în vigoare
Art. 31. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeaşi dată se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificările
ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
NOTĂ:
Reproducem mai jos art. II şi III din Legea nr. 262/2007, în vigoare de la 2 august 2007:
“Art. II. - (1) Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr.
554/2004 vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.
Prin excepţie, punerea în executare a hotărârilor definitive şi irevocabile pronunţate în
temeiul Legii nr. 29/1990 şi neexecutate la data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 se
face în conformitate cu prevederile acesteia.
(2) Dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate şi la garanţiile procesuale prevăzute
de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul
instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi. Excepţia de nelegalitate poate fi
invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii
nr. 554/2004, în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin
raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Art. III. - Hotărârile judecătoreşti pronunţate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive
şi irevocabile fără soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate, care a fost respinsă ca
inadmisibilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire, care se poate introduce în termen
de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”


Pentru programari si detalii ne puteti contacta:

Telefon: (+4) 0722.236.175
Email:office@avocat-bucuresti.info
Web: Formular contact



Sediu Cabinet avocat
Leonte Oana Madalina

Bucuresti, sector 6
str. Apusului, nr. 27, bl. N21, ap. 17



Harta sediu avocat Bucuresti
Leonte Oana Madalina

harta localizare cabinet avocat Bucuresti








- STIRI JURIDICE -
Avocat Bucuresti